Refugiu in ruine..

     Momente in care iti dai seama ca trebuie sa renunti.. si renunti nu pentru a pierde sau pentru a astepta sa fii compatimit.. Renunti pentru a face un pas nou, intr-un concept nou, conditii si standarde poate mai dure, insa mai sigure..
    Pina in prezent ai fost invatat ca trebuie sa lupti pentru ceea ce vrei, vine insa o clipa cind constientizezi ca ceea ce crezi ca vrei sa obtii cu orice pret - te poate distruge.. e doar o inchipuire ca trebuie, esti drogat cu ideea data, esti in stare sa treci peste limite dure doar ca sa ai cistig de cauza..pentru ca ai nevoie de asta..Oare? E parerea ta sau doar un subconstient ranit ce cauta refugiu in ruine?
     Nici pentru o clipa nu ti-ai pus intrebarea daca se merita.. Cert este ca te-ai cam lasat dus de val..si nu era valul potrivit.. Fa un dus rece si revino-ti!
     Fluturii.. De la ei trebuie sa inveti..  Ziua lor e prea scurta ca sa priveasca inapoi, miine risca sa nu mai zboare.. Avinta-te spre soare, dar ai grija sa nu te apropii prea mult..iar daca o faci - retrage-te cit nu e tirziu, mai ai sanse sa vezi alte orizonturi.. Si nici pentru un moment sa nu iti treaca prin capsor ca ar putea fi mai negre.. Tu le vei da culoare, nuante pe care abia astepti sa le arunci pentru a te face fericit...
    Tu esti cel care isi face destinul. Nu alerga, invata-te sa mergi mai intii si fa-o in mod sigur, Iar satisfactia creata de marirea vitezei va fi pe masura..
    Renunta, ofera libertate chestiilor pe care le sugrumai.. Rupe din tine ceea ce ti se parea vital si ia-o de la capat..Nu cauta refugiu in ruine...Nu te refugia in general, gaseste acel ceva care va trezi copilul din tine, dornic de a cuceri lumea si gata de a iubi neconditionat.  O cadere dura, insa fii sigur - urmata de un avint fabulos!

Cum e corect să iubeşti?

Milioane de oameni nu-şi bat capul cu prostii de genul: Cum iubesc eu? Corect iubesc eu? Destul iubesc eu? Pentru ei totul e limpede. Iubirea e un cuvânt şi un trandafir adus într-o zi cu roşu în calendar. Eventual, conceperea unui copil. Rodul dragostei. Norocoşii…

Se găseşte însă una dintr-un million, sau hai lasă o mie, cu carenţe de fier şi vitamina D în organism, ca să zică pe şleau: “Știţi, oameni buni, eu nu că aş căuta să vă iubesc, eu, îmi pare că detest orice e legat de voi.” Calm, domol, cu zâmbet pe buze.

Niciodată nu se spune cu voce, dar oamenii sunt naivi, cred în fiecare cuvânt. Îi zice omului “te iubesc”, îl crede, îi zice “te detest”, tot îl crede. 

 Indiferent de gradul de inteligenţă al individului, rar sunt deştepţii care înţeleg cât de nestatornice şi flexibile pot fi sentimentele omului, câţi demoni se ascund după cuvinte mari.

Cum e când iubeşti un om ?

-          Îi zici că nu poţi trăi fără el ? Egoism.

-          Îi zici că nimeni n-o să-l iubească mai mult ca tine ? Îngâmfare.

-          Îi zici că faci orice pentru el ? Imaturitate.

-          Îi găteşti bucate alese într-un sorţuleţ sexy ? Manipulare.

-          Îi faci cadouri scumpe ? Mituire.

Prin urmare, un om care iubeşte nu seamănă mai degrabă a egoist, îngâmfat, imatur, manipulator sau/şi corupt ?

Dar întotdeauna, întotdeauna, o să se găsească cineva ca să-i spună “te iubesc”. O să-i scrie poezii, o să-i facă dedicaţii publice şi o să-i învețe pe cei naivi, care detestă tot ce e legat de oameni, cum e corect să iubeşti.

Bărbaţii "Made in China"

Bărbaţii sunt la fel ca telefoanele mobile. Dacă nu posezi unul, te pomeneşti descalificată din start. Cu cât mai multe funcţii are, cu atât mai des îl scoţi din gentuţă: “Lasă să vadă lumea!”. E nou. Modern. Străluceşte. Butonaşele lucrează (toate) impecabil. Te trezeşte cu tril dulce şi reacționează... când trebuie.

Peste câteva luni începi să te gândeşti la garanţie. Atunci când încetează să-şi mai onoreze funcţiile de bază. Nu-i vorbă, străluceşte tot atât de impresionant şi stârneşte invidia femeilor ca tine, căror le plac jucăriile noi şi moderne. Numai că ...la ce-ţi trebuieşte un element care nu mai sună, nu te mai trezeşte la ora necesară, nu mai vibrează în prezenţa ta? Tace absent.

Te duci atunci la producător: “Eu am avut încredere în voi”, le zici. “Îl vreau cum era înainte!”

Din bâlbâiala lor înţelegi că telefonul tău, de fapt, are toate piesele interioare asamblate într-un subsol din China. Ieftine. Prin urmare, relaţia ta cu telefonul are garanţie curat chinezească. Ieftină.

Cauţi altul. Greu îl alegi. Uite că toate butonaşele lucrează iar, impecabil. Dar... nu mai simţi euforia de altă dată. Nu-l mai scoţi din gentuţă la vederea tuturor. Răsufli cu uşurare de fiecare dată când realizezi că-ţi mai este fidel şi continuă să vibreze în mâinile tale...

Bumerang

  Lucrurile extraordinare se întîmplă atunci cînd nu te aștepți.. Nu mai faci nimic pentru a schimba ceea ce doreai cu toată ființa să schimbi.. Lipsește insistența și incapacitatea de a vedea doar scopul propus, fără a ști dacă îl poți sau nu realiza, aceasta afectînd lucrurile ce contează cu adevărat..
     Sosește totuși dead-line-ul.. Rezultate? Hmm.. Nu prea.. Dezamăgire urmată de indiferență.. Însă și asta are un final, final asupra căruia nu ai drepturi de management, final ce vine cu scopul de a crea un început! Inconștient, da..dar benefic.. Crește vizibilitatea, dorința, eforturile și...sigur, rezultatele.. Fie vorba de chestii mărunte sau mai impunătoare (contabilitatea :) ), orice se poate realiza.. Ați spus-o fără să înțelegeți la moment,  ați spus-o și ați conștientizat mai tîrziu...mai tîrziu, dar nu în final..
    Dorință..

Timpul care mistuie și regenerează...

     Cînd eram mică totul părea diferit.. simplu, drăguț, sigur.. Visam să am totul în același timp și fără mari eforturi, aceasta se limita (mă gîndeam eu) la un căpșor deștept și dorință dublă.
     Lucrurile se transformă.. Nu fiecare dorință poate deveni realitate, chiar dacă depui insistență și eforturi incomensurabile.. Ești nesigur, indecis, înspăimîntat de faptul că ai putea greși și greșești.. O faci conștient sau nu, dependent de ceea ce ai putea deveni, dornic de a obține doar pozitivul din imaginația ta.. Riști și înțelegi că șansele de a obține victorie sunt egale cu cele de a suferi înfrîngere, Știi, realizezi, analizezi și mergi înainte.. E alegerea pe care o vei suporta mai tîrziu în modul tău, singur sau alături de cineva capabil să te susțină..e problema ta..necesită doar de a lupta sau de a te retrage fără regrete atunci cînd nu se mai merită..    
      Am fi capabili de a ne simți din nou copii atunci cînd vom încerca să gîndim și să acționăm la fel de nevinovat ca ei, cînd va dispărea dorința de a fi ca cineva sau superior lui, în momentul cînd vom deveni noi înșine.. Timpul este mediatorul tuturor lucururilor.. Liniște, sinceritate, revenire..