Cum e corect să iubeşti?

Milioane de oameni nu-şi bat capul cu prostii de genul: Cum iubesc eu? Corect iubesc eu? Destul iubesc eu? Pentru ei totul e limpede. Iubirea e un cuvânt şi un trandafir adus într-o zi cu roşu în calendar. Eventual, conceperea unui copil. Rodul dragostei. Norocoşii…

Se găseşte însă una dintr-un million, sau hai lasă o mie, cu carenţe de fier şi vitamina D în organism, ca să zică pe şleau: “Știţi, oameni buni, eu nu că aş căuta să vă iubesc, eu, îmi pare că detest orice e legat de voi.” Calm, domol, cu zâmbet pe buze.

Niciodată nu se spune cu voce, dar oamenii sunt naivi, cred în fiecare cuvânt. Îi zice omului “te iubesc”, îl crede, îi zice “te detest”, tot îl crede. 

 Indiferent de gradul de inteligenţă al individului, rar sunt deştepţii care înţeleg cât de nestatornice şi flexibile pot fi sentimentele omului, câţi demoni se ascund după cuvinte mari.

Cum e când iubeşti un om ?

-          Îi zici că nu poţi trăi fără el ? Egoism.

-          Îi zici că nimeni n-o să-l iubească mai mult ca tine ? Îngâmfare.

-          Îi zici că faci orice pentru el ? Imaturitate.

-          Îi găteşti bucate alese într-un sorţuleţ sexy ? Manipulare.

-          Îi faci cadouri scumpe ? Mituire.

Prin urmare, un om care iubeşte nu seamănă mai degrabă a egoist, îngâmfat, imatur, manipulator sau/şi corupt ?

Dar întotdeauna, întotdeauna, o să se găsească cineva ca să-i spună “te iubesc”. O să-i scrie poezii, o să-i facă dedicaţii publice şi o să-i învețe pe cei naivi, care detestă tot ce e legat de oameni, cum e corect să iubeşti.