Timpul care mistuie și regenerează...

     Cînd eram mică totul părea diferit.. simplu, drăguț, sigur.. Visam să am totul în același timp și fără mari eforturi, aceasta se limita (mă gîndeam eu) la un căpșor deștept și dorință dublă.
     Lucrurile se transformă.. Nu fiecare dorință poate deveni realitate, chiar dacă depui insistență și eforturi incomensurabile.. Ești nesigur, indecis, înspăimîntat de faptul că ai putea greși și greșești.. O faci conștient sau nu, dependent de ceea ce ai putea deveni, dornic de a obține doar pozitivul din imaginația ta.. Riști și înțelegi că șansele de a obține victorie sunt egale cu cele de a suferi înfrîngere, Știi, realizezi, analizezi și mergi înainte.. E alegerea pe care o vei suporta mai tîrziu în modul tău, singur sau alături de cineva capabil să te susțină..e problema ta..necesită doar de a lupta sau de a te retrage fără regrete atunci cînd nu se mai merită..    
      Am fi capabili de a ne simți din nou copii atunci cînd vom încerca să gîndim și să acționăm la fel de nevinovat ca ei, cînd va dispărea dorința de a fi ca cineva sau superior lui, în momentul cînd vom deveni noi înșine.. Timpul este mediatorul tuturor lucururilor.. Liniște, sinceritate, revenire..